URARE

Crăciun fericit, cu sănătate, belșug și bucurii!

Povestea lui Moș Crăciun

Astăzi am primit o scrisoare de la Moș Crăciun, din care am aflat povestea Moșului ! Am fost foarte bucuroși!

POVESTEA LUI MOS CRACIUN

            Demult, tare demult, incat nimeni nu mai stie cand, departe, foarte departe, incat nimeni nu mai stie unde, traia un om batran ca vremea. Singuratatea locuia cu el. Casuta lui era curata ca un pahar de cristal, iar la geamul batranului radeau flori galbene si rosii. In casa, pe polite erau agatate mere rosii ca ciresele, galbene ca petele de soare, gutui galbene, lucioase.

Acoperisul casei era rosu, ca sa fie vazut de departe si ca nici un om sa nu-l ocoleasca pe batranul cel singuratic. Acesta avea plete lungi, albite si barba alba, iar ridurile parca-l intinereau mai mult cand zambea.

         Avea prieteni frunzele padurii, brazii si toti il iubeau foarte mult. Veneau in pragul casei batranului iepurasii , bursucii si veveritele, iar seara licuricii isi aprindeau felinarele si ii tineau de urat mosneagului. Pasarile ii cantau cantece vesele, iar florile din poienita ii incantau privirea.

          Inima lui batrana plangea insa dupa o inima de om. Cea mai mare dorinta a mosneagului era sa aiba un nepotel, pentru ca iubea foarte mult copiii. Odata , a facut o lada de jucarii si a mers in satul din apropiere. Ajuns acolo, a adunat toti copiii si I-a lasat sa-si aleaga jucariile , iar el a fost tare bucuros ca i-a facut pe copii fericiti. Copiii i-au multumit mosneagului si au fugit fiecare acasa, iar acesta a ramas singur si cu lada goala.                   Au mai lasat copiii si inima zdrobita si trista a acestuia. Batranul n-a mai vrut sa stie ca pe lume exista bucurie si fericire. Intalnirea cu copiii i-a scormonit tristetea facandu-l sa-si doreasca si mai mult nepoti nazdravani si dragalasi . Din cauza tristetii, lacrimi mari i se rostogoleau in barba cea alba ca zapada.Ajuns acasa, si-a mai privit odata casa si-a plecat incotro a vazut cu ochii (…)

          A mers si iar a mers, mancand cate o aluna sparta de veveritele cumsecade. A trecut in drumul lui pe langa sate si orase, campii galbene si livezi. Nici vanturile si nici frigul nu l-au oprit. Durerea batranului era asa de mare , incat acesta nici nu simtea piscaturile frigului.

Si merse batranul drum lung si greu , pana ajunse in Imparatia Zapezilor Vesnice.

        Aici bradutii erau acoperiti cu zapada, ningea cu fulgi mari si moi si parca fulgii acestia aveau si ei tristetea lor. Dupa ce s-a odihnit, batranul si-a construit o casuta de brad. Deseori apareau la fereastra batranului cate o veverita curioasa sau cate un iepuras intarziat , care doreau sa afle cat mai multe despre acesta.

          Dupa ce casuta a fost gata, batranul a umblat prin padurea alba , acoperita de zapada. Toate vietatile padurii se ascundeau din calea batranului, dupa nametii de zapada, sau dupa vreun copac, fiindca le era frica de dansul.

         Atata liniste era, vanturile puternice si suieratoare din noptile fara luna il facura pe batran sa-si aduca aminte de unde a plecat si sa-i fie dor de pasarile , aricii, florile galbene si rosii din poienita, de cerul senin, de gargarite, de satul de care fugise el, dar cel mai mult si mai mult dorul de copii.Dorea macar sa-i vada sau sa le auda glasurile sunand ca un clopotel cristalin. A inteles batranul ca lui nu-i este dat sa aiba un nepot.

           Dar dragostea lui pentru cei mici a invins durerea ce-l apasa.Incepand de a doua zi a taiat un brad si l-a dus la casuta lui. In camera bradul a imprastiat un miros placut de prospetime. Lacrimi adanci curgeau pe fata batranului si se opreau in barba-i alba, dar lui nu-i pasa : construia seara de seara jucarii : avioane, trenulete, papusi colorate, ursi.

Isi inchipuia ca are in fata lui o multime de copii si ca le imparte jucarii. Atunci muncea mai cu spor. Animalele padurii nu se mai temeau de el , pentru ca stiau ca un om care construieste jucarii pentru copii nu poate fi un om rau.

Odata, un iepuras a stat cu labuta ridicata pe un scaun, iar mosul a facut unul asemanator din lemn.

               Vestea ca batranul nou sosit in padure construieste jucarii se raspandi repede in intreaga padure .

De la fulgii de nea, viscolele au transmis-o vanturilor, iar intr-un tarziu a ajuns si la urechile Craiesei Zapezilor.Mare a fost mirarea Craiesei cand auzi una ca asta.

                  Intr-o seara, cand fulgii nu mai conteneau sa cada, Craiasa incaleca intr-o caleasca trasa de cerbi cu coarne poleite si se indrepta spre casuta batranului. Ajunsa aici, a ciocanit usor si a intrat sfioasa . Tare s-a mai bucurat batranul de oaspeti.

Craiasa purta pe cap o diadema din stelute de gheata, fulgi mari de zapada se roteau in jurul ei, iar turturii scoteau sunete cristaline.

           Craiasa s-a induiosat foarte mult ca mosneagul facea jucarii pentru copii, pe care-i iubea, dar care nu erau ai lui.

« - Pentru ca esti un om cu inima buna si pentru ca ti-ai dorit foarte mult un nepot, am sa-ti alung eu tristetea. »

A scos o bagheta fermecata si a zis:

« -Fie ca de acum inainte sa duci in fiecare an la cei mici cadouri din darurile facute de tine. Copiii sa te astepte in fiecare an cu nasucurile lipite de geam, sa ai bucuria tuturor bunicilor si toti copiii lumii sa te iubeasca. »

Zicand acestea , il atinse pe mosneag continuand ;

« -Ai sa ai viata vesnica, ai sa traiesti cat vor fi copiii pe pamant. Tu singur nu te vei putea descurca. Am sa-ti trimit ajutoare cete de pitici si de spiridusi. Ai doar o singura zi a anului –ziua de Craciun , pentru a-i bucura pe copii. De aceea copiii te vor numi «  Mos Craciun ». Zicand acestea, Craiasa Zapezilor si-a strans fulgii si s-a intors la palatul ei.

                   Ce fericit era mosneagul ! De bucuros ce era nici n-a putut sa doarma. Dimineata il asteptau o multime de pitici si spiridusi, dar si copaci – (braduti)

Au intrat cu totii in casuta si au lucrat cai pe roti, trenulete, papusi cu rochii, cu par negru, rate dolofane, avioane , tobe si trompete, ursuleti si chiar pitici mici, soldatei de lemn, purcelusi , iepurasi. Unii vopseau, altii coseau rochite, pantofiori, altii puneau ochisori de margele. Nu mult dupa aceasta, Mos Craciun a primit scrisori in care copiii ii scriau despre darul dorit. Cei mici desenau ceea ce doreau sa le aduca Mosul.

              Ei, Mosul radea si se bucura si fiecaruia ii construia jucaria dorita cu mare teama si emotie. Cand s-a terminat vopseaua Craiasa Zapezilor a trimis vestea ca e timpul ca Mosul sa porneasca in calatoria lui.

Indata a sosit o sanie trasa de cerbi si un sac mare. Mosul a incolonat toate jucariile si le-a asezat in sac. Ei , si atatea jucarii avea batranul incat n-au mai incaput si gura sacului statea deschisa.

          Si-a luat batranul pe el o haina rosie tivita cu blanita alba ca sa fie vazut de departe ,si toiagul de alun.

Cerbul, nerabdator batea cu picioarele in zapada afanata. A mai taiat batranul un bradut gatit cu haina alba de nea, a agatat clopoteii la gatul cerbului ca sa vesteasca sosirea lui , apoi au pornit.

Au trecut pe langa sate si orase cu sosele asfaltate, pe langa biserici cu turle mari, pe langa campuri galbene si livezi in floare, pe langa mari cu nisipuri fierbinti, dar acum inima lui nu mai era asa de trista.

         S-a oprit unde stia el ca sunt copii cuminti. A intrat pe ferestre, pe horn, pe geam, pe gaura cheii, unde stia ca cei mici il asteapta. Le lasa darurile langa pomul de iarna, langa soba, langa patucurile celor ce dormeau, iar unde gasea usa incuiata, le lasa la usa.

             Inima lui se umplea de bucurie cand copiii se luminau de fericire, bateau din palme de bucurie. Cand cerbul obosea, ii lua locul iepurasul, pentru ca fiecare casa unde erau copii sa fie vizitata. Dupa ce sacul se golea, Mos Craciun se intorcea in Tara Zapezilor Vesnice si iar lucra un an intreg, pentru ca in anul urmator sa bucure alti copii.

             Tot timpul anului Mos Craciun trimitea pe la casele copiilor vrabiutele, fluturasii, gazele ca sa-i vada pe copiii cuminti si care-i ascultau pe parinti, care au invatat poezii si povesti.

               Mosul stia cui i-a cazut un dinte, cine a spart o cana, care a mintit, care e harnic, care uda florile, cine si-a stricat jucariile.

              Ba mai mult, ii intreba tot timpul anului pe parinti, pe educatori, daca cei mici isi merita darurile pe care le doresc.

Astfel s-a implinit dorinta batranului ; toti copiii il iubesc si-l asteapta cu drag.

           Dintotdeauna Mos Craciun este asteptat de copiii din lumea intreaga pentru a primi daruri !

                                               

Mănuși pentru Moș Crăciun- Activitate artistico-plastică

Jocuri liber alese